Cine este Radu Nichifor?

Radu Nichifor este regizor de teatru, este directorul artistic al Teatrului Dramatic „Fani Tardini” Galați și este tatăl unui băiat de 7 ani, Alexandru.

Ce-a urmat după facultatea de teatru?

A urmat parcursul normal al unui absolvent de regie-teatru din anii 2000. Debutul la Teatrul de Comedie, câteva spectacole prin țară și angajarea într-un teatru, în cazul meu a fost Teatrul „Maria Filotti” din Brăila.

Care ar fi diferențele dintre teatrul de stat și cel particular?

Ca regizor, teatrul de stat îți oferă o infrastructură solidă și predictibilă, plătită însă cu destule constrângeri. Teatrul particular îți oferă libertate și inedit artistic dar și asumarea strângerii de fonduri, ceea ce complică mult lucrurile.

Educația și cultura, încotro?

Spre Europa, sigur.

Cultura nu este susținută suficient, e limpede. Credeți că există un interes anume? Mai precis, are politicul interesul ca românii să fie cât mai puțin educați, pentru a fi manipulați mai ușor, sau, pur și simplu, se întâmplă acest lucru din ignoranță?

Nu cred în teorii conspiraționiste. S-au întâmplat multe lucruri aiurea din prostie și din neimplicarea în decizie a oamenilor din breaslă. Cred că, cel puțin în teatre, acum sunt un număr suficient de mare de directori, regizori, secretari literari, actori, scenografi, cu gândire contemporană ca să poată modifica lucrurile în bine într-un timp scurt. Accidente, cum a fost îndepărtarea lui Lucian Vărșăndan, de la conducerea Teatrului German din Timișoara nu cred că se mai pot întâmpla.

Are România actori tineri buni?

România are actori tineri foarte buni. Nu are, încă, suficienți dramaturgi și regizori care să le dea de lucru actorilor buni, tineri sau maturi.

Cum se naște o piesă de teatru reușită?

Încă nu știu.

Cum își alege regizorul Radu Nichifor textele?

În funcție de trupă și pentru publicul teatrului în care lucrez acel proiect.

Ce oameni vin la teatru în ziua de astăzi? Înțelege toată lumea din sală subtilitățile, mesajele, temele de reflecție?

Vin oameni de toate vârstele și de toate categoriile. Publicul nu e prost, el reacționează exact la ce-i oferi. Dacă un gând de-al tău, ca regizor, nu ajunge la public, e cam vina ta, nu a oamenilor care vin în sală și plătesc și bilet și-și închid și telefoanele mobile.

Vorbiți-ne puțin despre despre mult vehiculata diferenţă dintre actorii din Capitală şi cei din provincie.

Nu există nici o diferență! Actorii buni sunt buni oriunde ar juca. Sunt actori extraordinari în București, sunt actori fabuloși în multe teatre din țară. Cei din provincie sunt mai puțin vizibili, atât.

Radu Nichifor, directorul artistic al Teatrului Dramatic „Fani Tardini”

Schimbând registrul, cariera dvs de regizor în ce etapă se află?

A maturității.

Așadar, directoratul nu a însemnat pentru dvs. neglijarea carierei de regizor.

Ba, într-un fel a cam însemnat. Eu mi-am luat în serios rolul de regizor angajat și am încercat să fac spectacolele de care am crezut că are nevoie trupa și teatrul la un anumit moment, nu eu, ca regizor. Radu Nichifor directorul nu l-a făcut mai vizibil pe Radu Nichifor regizorul, am preferat să aprind luminile pe alși artisti. Dacă n-am căzut în păcatul ăsta când eram mai tânăr la Brăila, nu cred c-o să mă smintesc acum, la Galați.

Se schimbă nevoile spectatorului odată cu societatea în care trăim sau rămân aceleași?

Se schimbă, și e normal așa. Spectacolul de teatru ține pasul cu societatea de 2000 de ani.

Este implicat suficient tânărul intelectual în viața cetății?

Începe să fie. În 2007, la 30 de ani eram, cred, cel mai tânăr director artistic din țară. O aveam însă pe doamna Veronica Dobrin, de la care am învățat multe. În 2018, la peste 40 de ani, sunt unul dintre directorii „bătrâni”. Florin Toma e cu aproape 10 ani mai tânăr. Eu cred mult în dialogul dintre generații.

Ce înseamnă demnitatea în meseria dvs?

Un lux.

Experiența vie, directă, a spectacolului de teatru poate vorbi pe limba adolescenților crescuți cu tableta în brațe? Are teatrul puterea de a-i atrage în sală?

Bineînțeles. Dacă artiștii de azi nu vor ști să-i atragă, sigur sunt printre tinerii cu tableta în brațe, și actori, și regizori, și scenografi. Ei vor ști cum să vorbească și cum să ajungă la propria lor generație.

Se mai citește în România?

Cititul nu-i pentru toată lumea. Cine are nevoia asta, o face!

Faceți o urare, un îndemn gălățenilor și celor care ne vizitează orașul, să aleagă să-și petreacă o seară la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”.

„Inima sus, și hai la teatru!” E un citat, nu-mi aparține. Invit publicul din Galați și din Brăila să-și aleagă măcar un spectacol din repertoriul de peste 20 de titluri pe care le poate vedea la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați, jucate de o trupă bună și cu mult suflet. E mult suflet în teatrul ăsta, se pune sufletul pe tavă și nu numai trupa face asta, o fac toți oamenii, tehnicul de scenă, administrația, atelierele, toți. Veniți, și sigur veți găsi cel puțin un spectacol din sufletul nostru pentru sufletul dumneavoastră.