Te-ai întrebat vreodată când şi cum a început istoria modei? Când au avut loc primele defilări de modă, de ce îmbrăcămintea creată de designeri este atât de căutată şi atât de scumpă? Sau de ce Parisul, Milano, Londra şi New York sunt epicentrele modei, în loc de, să zicem Madrid sau Kobe? Ceea ce dicţionarul defineşte drept croitorie de lux este, de fapt, moda cu reguli, exclusivistă. Originară din Paris (bineînţeles), haute couture s-a născut din mâinile şi talentul lui Rose Bertin, croitoreasa reginei Maria Antoaneta. Înainte de Revoluţia Franceză, totul la Versailles era supradimensionat – crinoline, peruci, bijuterii şi, în ultimă instanţă, extravaganţa.
Ce este haute couture? Ad literam, este moda la cel mai înalt nivel. Tot ce ţine de o operă haute couture este superiorul absolut: croitorul/designerul, clientul, calitatea materialelor, timpul acordat, originalitatea, unicitatea.
Ce nu ştiaţi
Haute-Couture şi „couture création” sunt termeni protejaţi de lege (la fel ca „cognac” şi „champagne”) şi nu pot fi folosiţi fără acordul scris al Fédération Francaise de la Couture, du Prêt-à-porter des Couturiers et des Créateurs de Mode. Haute-couture se foloseşte pentru a denumi creaţiile produse la Paris şi imitate în celelalte capitale ale modei: Londra, Milano, New York.
Pentru a putea folosi termenul de haute-couture, casele de modă din Franţa trebuie să respecte nişte criterii bine stabilite (număr de angajaţi, prezentarea la Paris a două colecţii pe an, formate din minimum 50 de ţinute de zi şi de seară, producţia să fie în atelierele proprii etc.).
Termenul poate fi folosit pentru a indica fie case de modă sau creatori de modă, care au primit acordul FFC, fie colecţiile de modă în sine.
Săptămânile modei au loc de 2 ori pe an la Paris, Londra, Milano, New York şi Los Angeles, unde se prezintă atât colecţiile pentru femei cât şi cele pentru bărbaţi. Mai există săptămâni dedicate modei la Sao Paolo şi Tokyo.
Creatorii de modă îşi prezintă creaţiile doar în unul dintre aceste oraşe, care nu trebuie să fie neparat şi cel al ţării lor de baştină. Designeri americani precum Rick Owens participă la show-ul din Paris, la fel ca şi britanicii Stella McCartney şi Alexander McQueen.
Milano, centrul comercial al modei
Fiecare oraş al modei are o altă conotaţie. Milano este centrul comercial al modei. Pariş este sediul originalităţii şi inovaţiei. Designerii care prezintă la Londra sunt deseori mai puţin cunoscuţi dar mai extravaganţi. New York-ul este recunoscut mai mult pentru creaţiile sport decât cele elegante. Importanţa relativă a unei săptămâni dedicate modei este dictată atât de oraşul în care prezintă cei mai buni designeri ai momentului, dar şi cei mai mari retaileri şi membri ai presei din audienţă.
A existat cu adevărat o „poliţie a modei”? Astăzi termenul are o conotaţie ironică care descrie o persoană care critică modul în care se îmbracă ceilalţi. Cu toate acestea, termenul a apărut către sfârşitul Evului Mediu, după ce „legile somptuozităţii” (legi care restricţionau sau reglau extravagantele în materie de vestimentaţie, conform unor principii religioase şi morale ale vremii) au fost aprobate de nobilime pentru a se asigura că anumite ţesături şi stiluri sunt rezervate celor care aveau ” dreptul să le poarte „. Poliţia modei patrula străzile, amendând sau arestând pe cei ce încălcau codul vestimentar.
Sursa foto: www.shutterstock.com
