Sunt Zuper haioși, unul aruncă rimele, iar celălalt are grijă să le prindă și să le dea mai departe în ON AIR. Mișto-urile pe care le fac unul de celălalt sunt memorabile, iar relația deosebită pe care o au la job s-a mutat și în viața personală, transformându-se într-o prietenie de nota 10.
Pentru că vrem să-i cunoaștem mai bine pe cei doi, i-am supus testului „INTERVIUL”.
Te invităm să-i cunoști mai bine pe Răzvan Popescu și Flick Domnul Rimă.
Cum e să fii Răzvan Popescu? Descrie o zi din viața ta.
Să fii RĂZVAN Popescu nu e deloc complicat. Sunt un om cu o viață normală, nu-mi plac extravaganțele, îmi place confortul, iar singura diferență e că am o meserie care mă ajuta să mă fac auzit și văzut de foarte multă lume.
Știm că ești DJ de radio încă din adolescență. Ce înseamnă Radioul pentru tine? Ce ar mai fi de făcut în Radio pentru Răzvan Popescu?
Fac treaba asta de la 17 ani, radioul înseamnă jobul la care visam din copilărie. Radioul e pentru mine un fel de peștisor de aur care nu s-a limitat la a-mi împlini doar trei dorințe. Mi-a ascultat si împlinit toate rugămințile și sper să o țină tot așa :).
Ești un om de Radio din prima linie, asta e clar? Care-ți sunt calitățile care crezi că te-au adus aici?
Pe asta nu am mai auzit-o: „om de radio din prima linie” :)). Zici că joc în filmul „Noi cei din linia întâi”. Bănuiesc că e de bine să fii la radio în prima linie. O spun de câte ori am ocazia, în orice carieră,fie că e vorba de sport, tv, avocatură, construcții, agricultură, pentru a avea succes ai nevoie și de noroc. Sunt convins că există mulți oameni de radio, mult mai buni decât mine, dar care nu au avut șansele pe care eu le-am avut. E ciudat să vorbesc eu despre calitățile mele, dar de un lucru sunt sigur că trebuie să îl facă un om de radio, să fie la microfon același om care este și în viața reală. Dacă încerci să minți ascultătorul el se va prinde imediat. Omul de radio e ca sucul, dintre un suc plin de chimicale și unul natural. Tu pe care l-ai alege?
În ultima vreme am văzut că ai introdus serios sportul în viața ta. Care sunt plusurile cu care a venit el în viața ta?
Sunt cam zece ani de când am prins drag de sport. Desigur cu fluctuații, cu perioade în care făceam două antrenamente pe zi și perioade în care mergeam să alerg de două ori pe lună. Acum zic că am găsit calea de mijloc, 3-4 antrenamente pe săptămână. Efectele sportului sunt fabuloase, de la starea de bine pe care o ai după un antrenament epuizant până la bucuria de a reuși să urci pe scări x etaje fără să gâfăi ca locomotiva.
Am înțeles că vrei să scrii o carte despre cum ai reușit să slăbești. În ce stadiu ești cu acest proiect?
Asta cu cartea e mai mult o glumă plecată de la Flick care a zis că mi-a găsit și titlul cărții. E ceva de genul: „Cum am slăbit 100 de kilograme”. De ce 100? Pentru că în 2010 am slăbit 50 de kilograme de la 143 la 98, după un an sau doi am pus la loc o mare parte din ele, iar anul trecut am reușit să cobor din nou de la 132 la 90. Dacă le adunăm ne apropiem de 100 🙂
Amintește-ne, te rog, cum s-a întâmplat echipa alături de Flick?
A fost mai mult o întâmplare. Ne-am cunoscut la ZU, el fiind scenaristul de la Morning ZU. Unul din job-urile mele de la radio este ca atunci când Buzdugan și Morar sunt în vacanță, eu să fac matinalul. În 2011, am făcut matinalul de vară de la mare. Flick nu a vrut să rateze ocazia de a sta 6 săptămâni la mare pe banii radioului și a venit cu mine în calitate de scenarist al matinalului. Fiind acolo am zis ca nu ar strica să îi pun și lui un microfon. Și uite asa, azi o vorbă, mâine o vorbă am ajuns să facem emisiunea de după masă de la Radio ZU.
Flick, colegul de emisiuni ți-a devenit și un foarte bun prieten, iar asta se vede clar din postările pe care le faceți amândoi în social media. Care este cea mai haioasă întâmplare pe care ați trăit-o împreună?
Fiind o echipă de radio care a apărut natural, noi ne-am dorit să lucrăm împreună, nu suntem creați în laborator, au venit șefii și au spus de azi faceți emisiune împreună, e clar că ne-am dorit să petrecem împreună și timpul liber. De asta am zis să prezentăm evenimente împreună. De la nunți, majorate, botezuri, zile de oraș, revelioane până la orice sindrofie care are nevoie de prezentator, noi suntem acolo. Așa că s-au adunat și amintiri de toate felurile, de la situații în care am râs cu lacrimi, până la certuri nebune, pentru că între doi prieteni mai sunt și astfel de momente. Noroc că de fiecare dată intervine soția mea care ne și împaca.
Dacă un tânăr pasionat de radio ți-ar cere ajutorul, ce sfat i-ai da?
Sfatul e valabil indiferent de meseria pe care vor să și-o aleagă, să nu se dea bătuți dacă nu le iese din prima, să bată la ușă până li se deschide și dacă li se oferă o șansă cât de mică să profite de ea la maxim.
Cum te vezi peste 10 ani?
Peste 10 ani sper să fiu tată, să fac radio și tv alături de Flick și cu 10 kilograme în minus.
Flick Domnul Rimă: „Rolul meu în ON AIR-ul românesc este acela de a fi acel altcineva”
Ce face Flick atunci când nu e nici la Radio, nici la TV și nici nu e „Domnul Rimă”?
Când nu e la TV și nici la radio, Flick nu mai face nimic, pentru că nu are timp de altceva. Nu e ușor să ai 4 ore live pe televizor, încă 2, 3 ore pe radio. În rest răspunde la mesaje pe Facebook și pe Instagram, în weekend are evenimente. Și restul, este suficient cât să aibă și el o viață personală normal.
Povestește-ne puțin ce este radioul pentru tine și care crezi că este rolul tău în ON AIR-ul românesc?
La început, radioul nu însemna nimic pentru mine. Am ajuns la radio pur întâmplător, m-a descoperit Morar. A început să-mi placă și acum este cel mai important job al meu. Înseamnă foarte mult, înseamnă libertate. Pot să fac ce vreau. Rolul meu în ON AIR-ul românesc este acela de a fi acel altcineva, prin ceea ce fac. Sunt puțin altfel față de cum erau înainte DJ-ii de radio. Să aibă o voce de DJ, eu nu am voce, am carismă.
Din ce te inspiri atunci când faci poezii?
Atunci când fac poezii mă inspir din ce se întâmplă în jurul meu în fiecare zi, din actualitatea imediată, din mesajele pe care le dau oamenii și din viața mea personală, lucrurile pe care le trăiesc eu, mai ales în dragoste.
Dacă nu ar fi fost Facebook sau Instagram, care te-au ajutat foarte mult să te promovezi, cum ai fi facut-o?
Eu am avut un blog înainte. Acum 10 ani când m-a descoperit Mihai scriam pe blogul acela. Într-adevăr, Facebook-ul, Instagram-ul, au fost un plus. M-au propulsat, dar nu m-am născut cu ele, probabil că dacă nu erau platformele acestea ar fi evoluat blogul, vlogg-ul, aș fi făcut altceva, pentru că dorința de a-mi exprima în versuri lucrurile pe care le simt, sau lucrurile pe care le trăiesc, într-o manieră amuzantă, a existat încă de atunci.
Ce faci ca să îţi perfecționezi stilul?
La început, ca să-mi perfecționez stilul, citeam alte poezii, alți autori, după care n-am mai avut timp să citesc atât de mult, pentru că sunt implicat în multe proiecte. E ca la fotbal, mă antrenez zilnic scriind prietenilor de pe Facebook sau făcând alte activități care implică versuri și asta mă ține viu.
Când scoţi cartea de versuri despre care tot vorbești şi pe ce teme vor fi poeziile?
Cartea e în plan încă de acum doi ani, doar că nu am avut timp să mă ocup. Este o întreagă birocrație și o întreagă nebunie. Nu știu dacă să o scot online, dacă să o scot în librării, dacă să o scot cu vânzare pe net. Mare parte dintre poezii vor fi cele pe care le-am publicat în ultimii ani pe Facebook. Poezii serioase, de dragoste, de familie, de stări sufletești, nu poezii amuzante. Am o listă cu aceste poezii, sunt deja la corectat. Mi-aș fi dorit anul acesta, dar nu promit.
Amintește-ne, te rugăm, cum ți-ai început cariera de scenarist și de unde te inspiri atunci când scrii textele?
Cariera de scenarist am început-o pur întâmplător. Scrisesem o parodie la radio, am parodiat o melodie celebră, „Căsuța noastră, cuibușor de nebunii”. A cântat-o Buzdugan pe radio, iar băieții de la Antena 1, de la „În Puii Mei”, l-au rugat pe Daniel Buzdugan să o interpreteze și la emisiunea lor. Daniel m-a pus în legătură cu ei ca să mă plătească pentru dreptul de folosire a textului acolo, am fost de acord. M-am dus să semnez un mic contract, doar că în timpul acesta se filma la „În Puii Mei” Fernando de la Caransebeș, în vremea aia, și am stat 2 ore să aștept să se termine filmarea. Atunci am luat contactul cu televiziunea. Am văzut cum se filmează astfel de producții și m-am dus acasă după ce am semnat și am scris un scenariu după personajele pe care le-am văzut acolo. I l-am trimis lui Mihai Bendeac și producătorului, m-au sunat să-mi spună că mâine îl filmează. M-am dus a doua zi, au filmat ce am scris eu și așa a început aventura mea ca și scenarist. De inspirat, mă inspir din ce se întâmplă în jurul meu, fac brainstorming cu Bendeac, ne gândim despre ce să scriem, pentru că am tot scris amândoi la proiectul acesta.
Cum ți-a fost trecerea de la viaţa din multinaţională la mass media?
Trecerea de la multinațională la mass media a fost destul de grea pentru că ai mei când au auzit că eu colaborez cu radio, cu Antena, au fost destul de sceptici, că e un domeniu foarte volativ. Își doreau să stau în multinațională, o vedeau ca pe o treabă serioasă, cu salariu, lucrez 9 ore pe zi. După care, după ce au văzut că au început să vină banii, am renunțat la multinațională și nu mi-a fost greu deloc, din contra, cred că mi-ar fi greu invers.
Care a fost cel mai greu moment de când eşti în showbizz?
Nu-mi place să cred despre mine că sunt în showbizz. Nu pot să numesc unul că a fost greu. Au fost și momente grele, majoritatea din cauza faptului că sunt implicat mai mereu în multe proiecte și mă cam încalec cu deadline-urile și e destul de mult de muncă.
Dacă ar fi să dai un sfat unui tânăr ca tine, pasionat de versuri dar cu o carieră în alt domeniu, ce i-ai spune?
Dacă ar avea, deja, o carieră într-un alt domeniu, în primul rând îl sfătuiesc să se țină de aia, să facă asta cu versurile ca și pasiune și dacă, într-adevăr, este talentat vor veni și rezultatele. Așa am făcut și eu și până la urmă sunt șanse ca o pasiune să devină un job, cum este în cazul meu. Este bine să nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard. În cazul în care ai un eșec pe planul ăsta este bine să fii ancorat undeva, în altă parte.
