Aurel Cosoreanu – cinci decenii de istorie culinară

    Ce gălăţean nu a mâncat măcar un prânz la celebrul său restaurant din centru, ori nu s-a delectat cu o plăcintă făcută ca la mama acasă, pe vremea când în oraș abia înfloreau afacerile? Cosoreanu, Aurel Cosoreanu marchează 50 de ani de activitate în comerț și împărtășește din experiența sa generațiilor tinere. Pe seama lui s-au spus multe de-a lungul timpului, însă nu se poate nega faptul că istoria sa personală se împletește cumva cu istoria Galațiului. A fost ospătar, șef de sală sau patron la cele mai mai restaurante din Galați, a preparat masa pentru Fidel Castro, invitatul lui Ceaușescu în 1974, dar și pentru Iliescu, Meleșcanu, Năstase și Constantinescu, a cunoscut artiști celebri, a format zeci de bucătari, a ridicat Casinoul la rang de simbol al orașului și a făcut din afacerea sa un brand. Secretul? Așa cum spune chiar el: ambiție, multă muncă, pasiune și un pic de dragoste de la Dumnezeu.

    Meseria nu se învață, se fură!

    Cariera sa a început în anii teribili ai comunismului. A venit la oraș din Balta Albă, județul Buzău, cu un singur gând: să învețe pe brânci și să scape astfel de traiul greu. A intrat la Școala Profesională Comercială, apoi a absolvit Liceul de Alimentație Publică. Încă din primul an, pe când era doar un adolescent, a făcut ucenicie ca ajutor de ospătar la Restaurantul Pescarul. Asta a însemnat mii de ore de muncă după școală, sute de pești curățați, nopți dormite în restaurant. Așa a devenit unul dintre cei mai buni și a fost selecționat să lucreze vara pe litoralul românesc. Aici a văzut ce înseamnă mirajul turiștilor străini, s-a împrietenit cu artiști celebri ca: Nicolae Nițescu, Gil Dobrică, formația Phoenix sau Călușarii și tot aici a strâns primii bani, cu ajutorul unui număr cu sticle și farfurii pe care îl făcea în fața spectatorilor în fiecare seară. “Seriozitate, profesionalism, curățenie exemplară. Acestea erau exigențele la vremea respectivă. Eram ca niște majordomi în slujba Casei Regale. Servitul la masă era o artă. Nu intra nimeni fără careu, se verificau unghiile, tirbușonul, pantofii, se făcea prezentarea produselor cu eleganță în fața clientului. Alte vremuri”, spune cu regret Aurel Cosoreanu.

    O viață de om – o istorie a comerțului gălățean

    Au urmat apoi perioade ca ospătar la Casino, Olimpic, Continental, a fost șef de unitate pe Vasul Libertatea, a avut funcții de conducere și responsabilitate la Restaurantul Universității, Casino, Cantina Avicola și Terasa Tineretului, a pornit propria afacere în 1994 și încă mai administrează restaurantul care îi poartă numele. Multe dintre cele enumerate mai sus nu mai există în prezent, însă Aurel Cosoreanu își aduce aminte detalii, picanterii și întâmplări cu personalități și personaje de la fiecare în parte. “Când am preluat Casinoul, nu arăta deloc bine. L-am renovat, am adus artiști. Aici a debutat Horia Moculescu, de exemplu. Am organizat la Casino 914 nunți iar pentru o masă aici se făceau rezervări cu trei luni înainte.” De la Olimpic își amintește bătăile celebre ale grecilor bogați, iar de pe Vasul Libertatea cele trei saloane pentru clienți (roșu, galben și albastru). După Revoluție a preluat în locație de gestiune Casino Brateș, iar din 1994 a cumpărat Restaurantul Albatros, care a devenit, în timp, La Cosoreanu. Recunoaște că a fost sfătuit de soție, care a fost oaza lui de echilibru. Cosoreanu a fost timp de zece ani o patiserie Charpentier, ce uimea gălățenii cu plăcintele minunate și nemaivăzute, apoi s-a extins și s-a transformat în restaurantul cu terasă de astăzi.   

    Mâncarea trebuie să aibă gust

    La Cosoreanu e cunoscut în prezent pentru mâncarea românească gustoasă și proaspătă pe care o găsești aici. “De 40 de ani fac zilnic 8 ciorbe. Gust personal mâncarea din restaurant, de fapt eu aici mănânc, și dacă nu îmi place, arunc. Nu refolosesc produsele rămase pe a doua zi, pentru că nu pot trișa: mă mint pe mine”, spune Aurel. Tot La Cosoreanu se fac de ani buni cele mai tari murături din Galați. 400 de borcane cu pepeni, gogonele sau castraveciori își așteaptă deja cuminți consumatorii pe rafturile cămării.  Făcute “în casă” sunt și zarzavatul pentru ciorbe și alte mâncăruri tradiționale dar și vinetele coapte. Iar pentru ca totul să fie așa cum trebuie, în fiecare zi, la 5 dimineața, Aurel este la măcelărie, pentru a-și selecta carnea proaspătă de pus clienților în farfurie. După atâția ani de rețetare și meniuri știe exact cât se consumă într-o zi și cât trebuie să cumpere.

    Dacă m-aș mai naște, tot asta aș face!”

    O spune cu mulțumire, deși admite că nu a fost întotdeauna ușor: pe vremea lui Ceaușescu erau restricții și în acest domeniu, Revoluția l-a prins apărând Casinoul, care mai târziu s-a prăbușit o dată cu malul Grădinii Publice. În 2000 au fost ceva probleme cu niște bani pe care trebuia să-i recupereze de la Combinat, în 2008 a venit criza iar acum pandemia. “Munca cu omul e cea mai dificilă. Trebuie să îți placă. A fost nevoie de multă trudă, ambiție, diplomație să ajung aici, dar nu regret nimic”, recunoaște Aurel. Și nu există loc de regrete, pentru că Aurel Cosoreanu este și un tată fericit: cei doi copii ai săi îi duc mai departe pasiunea. Pentru tinerii antreprenori care doresc să se îmbogățească dintr-o astfel de afacere, Cosoreanu are un singur sfat: să parcurgă toate etapele profesionale, așa cum a făcut-o el, pentru a cunoaște toate dedesubturile. Iar celor care vor să lucreze în comerț tot el le spune că meseria se învață doar făcând-o. Cu multă dedicație și dorința de a da ce e mai bun pentru client!

    - reclama -
    - reclama -
    - reclama -