Galeria de Artă „34 artshop” este locul ideal pentru cei care sunt interesaţi de achiziţionarea unor cadouri sau obiecte deosebite, lucruri ce nu au vârstă sau termen de valabilitate, lucrate cu mult entuziasm şi bucurie de artişti plastici gălăţeni.
Acestea pot fi lucrate sau pictate manual în diferite tehnici, materiale şi dimensiuni, şi pot acoperi o paletă cât mai largă de preferinţe. Poate că un perete nu vă spune nimic şi aţi vrea să-i daţi viaţă printr-o lucrare de artă. Fie ea pictură, grafică sau artă decorativă, oricare dintre acestea va fi o alegere deosebită.
1 de 13
Dacă doriţi să îi daţi o nouă imagine casei dumneavoastră, să o decoraţi sau să o redecoraţi, veţi putea beneficia de consultanţa echipei „34 artshop” în designul ambiental, care vă poate ajuta să-i creaţi stilul ce vă defineşte, într-o manieră unică şi personală. Dacă un perete este prea mare şi prea apăsător şi aţi vrea să-i creaţi spaţialitate, o pictură murală, cu o imagine tridimensională, atunci aici veţi găsi soluţiile care vă vor ajuta în această alegere. Vizitând Galeria de Artă „34 artshop”, fie şi numai pentru a înrăma o lucrare mai veche, dar foarte dragă, dându-i astfel o nouă viaţă, veţi pleca cu spiritul mai revigorat şi mintea mai eliberată, şi veţi continua să găsiţi soluţii pentru viaţa cotidiană agitată, care vă oprea să lăsaţi frumosul să vă pătrundă în suflet şi în viaţă.
Masată, hidratată, machiată și etern răsfățată: pielea feței e, poate, prima carte de vizită a oricărei femei. De aici grija continuă pentru un ten luminos, plăcut vederii și preocuparea de a rezolva micile imperfecțiuni inerente vârstei ori tipului de piele.
Toate acestea sunt bine cunoscute de esteticienele de la Centrul Epsilon. În funcție de doleanțe și de diagnoza gratuită de la centru, clientelor li se propun servicii personalizate.
Îmblânzirea porilor: radiofrecvența facială
1 de 6
Aproape orice tratament facial începe cu o încălzire ușoară a pielii, cu ajutorul radiofrecvenței. Astfel, aceasta e pregătită pentru următorul pas din tratament. Ședințele de reducere a ridurilor, cele de eliminare a cicatricilor post-acneice, de soluționare a oricărui tip de pete faciale, de reducere a gușei de grăsime, precum și intervențiile în cazul vaselor capilare sparte debutează cu câteva minute de stimulare prin radiofrecvență. Concomitent, în funcție de situație, se aplică diferite creme cu proprietăți specifice.
Soluția-minune: SHR E-Light
O mare parte dintre ședințele faciale includ tratamente cu SHR E-Light: cele antirid, cele pentru cicatricile post-acneice, vasele sparte, cuperoze, pielea flască, pistrui, pete solare. Amintim aici și despre rejuvenare. Și asta dacă enumerăm doar imperfecțiunile rezolvate la nivel facial! E-Light SHR este, de altfel, o soluție de ultimă generație în înfrumsețarea corporală, cu o largă aplicare și la Epsilon, inclusiv în epilarea definitivă.
Orice propunere de tratament este însă atent elaborată și pe larg explicată doamnelor, domnișoarelor și domnilor de către esteticienele de la Centrul Epsilon Galați. Cine alege să vină la cabinetul de la General (vizavi de casieria UPC) alege, de fapt, nu doar servicii impecabile, ci și o echipă deschisă, prietenoasă și gata să ofere sfaturi în privința oricărei probleme!
Licenţiată în regie de film şi absolventă a unui masterat în cinematografie în cadrul London Film School, gălățeanca Cristina Iacob este unul dintre cei mai tineri scenarişti şi regizori români. Este cea căreia îi datorăm “Poveste de dragoste” (cu Raluca Aprodu şi Dragoş Bucur), „#Selfie” – cel mai vizionat film românesc – (cu Crina Semciuc şi Olimpia Melinte), „#Selfie 2” sau filmul după cartea “Suge-o Ramona”. Cristina este președintele Casei de Producție ZAZU FILM și al Asociaţiei Scenariştilor Români și a acceptat să ne vorbească despre pasiunea pentru film, bucuria de a fi și dorul de Galați.
„Selfie” tratează preocupările şi trăirile tinerilor de azi. „Poveste de dragoste” e despre tineri îndrăgostiți. Ce mai urmează? Vă mențineți în sfera subiectelor despre și cu tineri sau schimbați registrul?
Cristina Iacob, scenaristă şi regizoare
Fac mereu filmul pe care îl simt. Fiecare film/poveste are momentul ei. De exemplu, acum simt că e nevoie de filme pentru adolescenți și eu sunt încă la vârsta la care pot să fac asta. Poate peste 30 de ani o să mă apuc să fac alt gen de filme. Am mereu mai mult de 5 scenarii în dezvoltare și mă apuc doar de cel pe care-l simt. Trebuie să simt că am trecut prin experiențe asemănătoare și că pot transmite ceva veridic publicului.
Ați introdus pe piață un nou concept de film românesc: cel la care tinerii se duc cu plăcere! Cum e să faci astfel de filme? Ce surse de inspirație folosiți?
Norocul, în cazul acesta, este că m-am născut în ‘89, odată cu Revoluția.
Am crescut cu filmele americane, cu filmele color și mă inspir din multe filme care mi-au marcat adolescența.
Dar, cel mai des mă inspir din viață de zi cu zi și din propriile experiențe. Folosesc în filmele mele de toate: de la ce citesc, la ce văd, ce aud, ce trăiesc!
Cartea „Suge-o Ramona” nu e una confortabilă. Cum va fi filmul?
Ne propunem că filmul să fie ceva mai mult decât e cartea. Sunt ceva surprize față de ce ați citit în carte, cu povestea de dragoste și peripețiile prin care treci ca adolescent îndrăgostit. Toți am trecut prin asta și cu toții ne vom regăsi în film!
Cum colaborați cu ținerii actori? Multă vreme s-a spus că dacă generația de seniori se stinge, nu prea mai avem ce pune în locul lor. Pe cine vă bazați dintre tinerii absolvenți?
Cu cei din filmul Selfie am colaborat bine, a fost muncă multă și frumoasă, care ne-a format aproape că o familie. Din păcate e greu să lucrezi cu cei foarte tineri astăzi, pentru că au alte preocupări. Prea puțini mai sunt pasionați de actorie și chiar lucrează zilnic la asta. Sunt și copii talentați, dar …rara avis! La castingul ultimului film, pot spune că am văzut peste 800 de tineri din toată țara și nu am reușit să găsesc trei actori principali care să poată duce un astfel de film… Din cauza acestei experiențe, e foarte posibil să mă întorc către actorii străini, care de mici se pregătesc, au părinții care îi încurajează în acesta direcție și lucrează zilnic.
Ce vă aduce bucurie, atunci când nu sunteți pe platoul de filmare?
Totul. Faptul că mă trezesc în fiecare dimineață, faptul că pot vedea, mirosi, simți. Faptul că pot iubi și munci cu iubire. Fiecare zi cu soare și lipsă lui care-mi provoacă dor. A te bucura de orice e o decizie, trebuie doar să îți dai seama că ai în fiecare zi motive de bucurie. Mulțumesc lui Dumnezeu!
Sunteți gălățeancă, plecată în București de ceva timp. Ce vă mai leagă de orașul natal?
Mă leagă faptul că am crescut cu Dunărea în față și asta-mi lipsește mult în București. Mă leagă educația pe care am primit-o și copilăria petrecută acolo. Când am ajus în București, la început, mi-a fost greu să mă adaptez. În Galați și în provincie, în general, am observat că încă se păstrează relațiile de prietenie și bunătatea dintre oameni. În București abia dacă se cunosc vecinii între ei. La Galați, oamenii se ajută, vorbesc, se știu…Mătușile mele și tatăl meu încă locuiesc în Galați.
Ce vă doriți de la filmul românesc acum și în viitor?
Îmi doresc să ajungem să ne facem treaba bine. Publicul să vină la filmele noastre, cu drag, că sunt ale lor, făcute de ai lor, și poate asta va îmbunătăți industria filmului românesc. Astăzi este o provocare majoră să ajungi să faci un film! Sper ca peste 10 ani să fie mai ușor, să existe mai multe genuri de film, de calitate, iar așteptările publicului să fie împlinite!
Bogdan Olaru are, la numai 24 de ani, o experienţă în antreprenoriat de invidiat! A studiat în Elveţia, la College du Leman – International School – Geneva, apoi şi-a desăvârşit studiile la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti. Când a terminat facultatea, nu a trait liniştit pe banii lui papa, ci a devenit administrator al afacerii familiei: un business cu 50 de angajaţi, care s-a transformat şi a crescut, timp de 20 de ani, structurându-se în jurul unui depozit de materiale. “Nu mi-a fost uşor: era afacerea construită de tata de la zero, devenită deja un brand, toţi ştiau de Pietricica. Aveam 50 de angajaţi pe care trebuia să îi plătesc, o mulţime de clienţi, marfă de livrat şi un parc auto în grijă. Am beneficiat de experienţa tatălui, iar perioada a fost una de ucenicie, fundamentală aş zice, pentru ceea ce a urmat”, mărturiseşte Bogdan. S-a desprins de firma tatălui, pentru că a vrut să-şi demonstreze că poate. Şi a putut: în 2015, cu bani împrumutaţi, a deschis la Galaţi magazinul Diego, situat în locul Reprezentanţei Peugeot, la parterul Hotelului Moldova de pe Bulevadrul Coşbuc. “Spaţiul e al nostru acum, am cumpărat, am renovat, cele trei etaje arată spectaculos,” explică Bogdan, care are în grijă şi Hotelul ce se numeşte Jolie.
Secretul succesului: muncă, muncă şi iar muncă
Ca să pună pe picioare magazinul Diego – o franciză ungurească cu produse de top în amenajări interioare: parchet, draperii, covoare şi mochete, Bogdan a muncit zi şi noapte: a instruit angajaţii, s-a ocupat de livrări şi comenzi, a verificat personal ca marfa să fie de calitate bună. Acum, Diego e un nume în oraş! Clienţii sunt serviţi cu o cafea în timp ce primesc sfaturi bune şi nu pleacă acasă fără un catalog cu produse, pentru a se putea sfătui cu membrii familiei. “Am returnat împrumutul şi, după un an, m-am extins. Am deschis un magazin Diego şi la Focşani, cu o suprafaţă de două ori mai mare decât cel de la Galaţi. Ca să îl ridic, m-am mutat timp de trei luni acolo, am dormit, efectiv, în sediul firmei, undeva, într-o cămăruţă, la etaj. Cum totul merge bine, Bogdan Olaru vrea să se extindă cu franciza pe toată zona Moldovei.
Piedra – brandul propriu
Aşchia nu sare departe de trunchi, aşa că afacerea lui Bogdan este tot în domeniul construcţiilor: are în lucru o Fabrică de acoperiş, în spatele Depozitului Metro, dotată cu utilaje performante, capabilă să producă acoperiş din ţiglă metalică (rulouri de tablă vopsită, importate din Cehia şi Polonia şi prelucrate la Galaţi). Piedra, căci aşa se va numi, va fi o afacere de familie şi îşi va deschide porţile în curând! Bogdan e un norocos: spune că e nevoie de bani să îţi pui ideile în practică, şi el i-a avut. Apoi mai spune că a fost educat să fie determinat şi să muncească în mod constant. “Nu am grija zilei de mâine, însă am responsabilitatea angajaţilor care depind de deciziile pe care le iau. Celor ca mine, care doresc să înceapă o afacere le spun să îşi aleagă un mentor, să înveţe de la oamenii mai experimentaţi decât ei şi apoi să pornească la drum.”
Proaspetele mămici din Galați sunt norocoase! Ele se relaxează și dansează, fără a fi nevoite să-și lase bebelușii în grija altcuiva. Salsa, vals vienez sau bachata, orice ritm e excelent când parteneri devin micuții din brațe.
Ideea de a promova mișcarea prin dans printre mămici nu e nouă. Dar a ajuns în premieră la Galați datorită Clubului de Dans Sportiv „Phoenix Dance Studio”. Iar cei care pun preț pe apropierea de bebeluș nu s-au lăsat mult așteptați. Cursurile bi-săptămânale de la „Phoenix Dance Studio” (a câte 45 de minute) sunt deja frecventate de 20 de mămici. Tații sunt și ei bineveniți! Însă, până acum, au preferat să stea pe margine, să le aplaude pe soții și să-i fotografieze de zor pe bebeluși.
Pentru sănătatea mamelor și a celor mici, singura noastră recomandare este de a avea un sistem ergonomic pentru purtat bebelușul.
„Cât despre beneficii, sunt nenumărate”, spune președintele clubului, Adrian George Dinu, cel care a adus proiectul „I wear you proudly” din București.
Mămicile fac mișcarea atât de dorită după sarcină. Apoi, se deconectează de la rutina zilnică. Și, mai ales, au prilejul să schimbe impresii și idei cu alți părinți.
În centrul atenției rămâne însă tot mezinul familiei. Fie că are doar 3 luni, fie că a împlinit deja 2 ani! În timp ce mama învață pașii de dans, bebelușul purtat la piept se bucură de muzică în felul său: râde molipsitor, își mișcă brațele și picioarele în ritmul muzicii sau își face somnul de după-amiază. Așa că, cine vrea o conectare specială cu cel mic n-ar trebui să rateze sub niciun pretext experiența singulară în oraș de la „Phoenix Dance Studio”.
Părinții trebuie să mai știe că aici găsesc toate condițiile (de la parcare generoasă în fața sediului, până la loc special pentru cărucior, în interior). Mai ales că e vorba de un club cu o tradiție de peste 4 ani în cursuri destinate atât adulților, cât și copiilor! În plus, pentru optima desfășurare a cursului de dans cu bebeluși, există doi antrenori experimentați, nu doar unul: Adina Dragomir alături de Adrian George Dinu.
Detalii aflați la 0744.485.102, de pe pagina www.facebook/DanseazaInGalati sau direct de la clubul de pe Str. Brăilei nr. 148A, între supermarketul Kaufland de la Rondou și blocurile Privilège.
Paula Lepădatu, manager Cafe Anglais şi Dulce by Paula
Când un inginer și un jurist au pasiuni comune și își pun visurile în practică, orașul nu are decât de câștigat!
Daniel și Paula Lepădatu aveau joburi bune și confortabile, dar au vrut altceva pentru ei și copilul lor. Și așa a apărut în peisajul gălățean, undeva în 2003, plăcintăria Corso. Au urmat, în timp, Horse Shoe, Restaurantul Cafe Anglais și mai târziu, patria deserturilor de calitate, Dulce by Paula. “Ne-a plăcut să gătim, suntem doi pasionați, rețetele le-am luat de la ai noștri, apoi de la prieteni sau din vizitele noastre în diverse locuri. Mergem pe ingrediente naturale, pe combinații probate acasă, pe mâncare ca la mama. Orice rețetă e, mai întâi, încercată în bucătăria proprie, apoi adusă în restaurant, unde oamenii noștri gătesc natural și firesc. În ceea ce privește dulciurile, folosim doar ce e de bună calitate și investim în aspect și în gust”, a declarat Paula Lepădatu. Ideea era să facă o afacere din care să supraviețuiască și au creat un brand! La Cafe Anglais se mănâncă bine meniul zilei și tot ce înseamnă mâncăruri românești tradiționale. Aici se pun murături, se fac zacuscă și pate de casă, se coace pâinea cu măsline și se prepară mâncăruri delicioase de post. Iar la Dulce există prăjituri frumoase, vedete fiind dulciurile pictate manual și deserturile franțuzești. Secretul succesului?
Fac lucrurile ca pentru mine și vreau să fie totul perfect!
“Tot timpul investesc în ceva nou: cursuri pentru angajați, în țară sau în străinătate, meniu împrospătat periodic, noi metode de lucru. Apoi, am grijă să vin la muncă de plăcere, să nu devină o corvoadă”, mărturisește Paula. Nu a fost întotdeauna ușor, dar au fost o echipă! Și, dovadă că se face totul cu pasiune, anul acesta, lângă Dulce by Paula va răsări și o gelaterie. “Înghețata e pasiunea lui Daniel: noi facem de ceva timp înghețată, însă anul acesta ne extindem,” explică Paula.
Prăjituri franțuzești și torturi geometrice cu poveste
Dulce ne-a obișnuit cu tot ce e mai nou pe piață și anul acesta la mare căutare sunt prăjiturile franțuzești, multi-stratificate, cu mousse-uri de ciocolată, cafea, caramel și fructe sau inserție din piure de fructe, adevărate bijuterii culinare ce vă așteaptă să le încercați! În materie de torturi de nuntă, în 2017 Paula recomandă pe cele geometrice (hexagonale, pătrate), torturile geoda – care imită cristelele de rocă, făcute din zaharuri cu textură cristalizată, torturile botanice, floralscape – cu flori de zahăr – torturile marmorate sau cu foiță de aur. “Se poartă torturile mari, cu monograme, citate preferate sau chiar inscripționate cu povestea mirilor,” a explicat Paula Lepădatu.
Pare ușor și frumos! Și pe alocuri și este! Norocoși? “Da, că ne-am cunoscut și că avem acest punct comun – bucătăria! Nici juristul și nici inginerul nu regretă alegerea făcută. Nu cred că ne-am fi dorit altceva! E o afacere în care încercăm să fim noi, pe care o urmărim zilnic și care ne aduce satisfacții,” spune Paula. E o poveste de succes a Galațiului și un exemplu de urmat, spunem noi!
Popularitatea acronimului „LOL” pentru „laugh out loud” este în scădere pe Facebook, în locul lui fiind folosite tot mai des termenul „haha” și diverse emoticoane vesele, arată un studiu realizat de Facebook și citat de The Telegraph.
Facebook a realizat acest studiu pentru a observa modul în care s-au schimbat în ultimii ani tiparele în ce privește exprimarea veseliei în mediul online. Participanții au fost utilizatori americani ai rețelei sociale, al căror comportament a arătat că cea mai comună modalitate de exprimare a râsului pe Facebook este „haha” (51,4%), urmată de emoticoane variate (33,7%) şi de „hehe” (13,1%). „LOL” este folosit în doar 1,9% dintre mesajele publicate.
Autorii studiului au mai remarcat că bărbații și femeile își exprimă veselia în mod diferit. Bărbații au tendința de a folosi mai mult „haha” și „hehe”, în timp ce femeile aleg emoticoanele. Acronimul „LOL” rămâne folosit mai ales de tinerii cu vârsta de până la 29 de ani.
Poluarea este una dintre principalele probleme cu care se confruntă omenirea la momentul acesta. Întâlnim poluarea în aer, apă și pământ, dar sunt multe informații și date pe care încă nu le cunoaștem. Iată mai jos câteva dintre acestea:
Reciclarea unei singure sticle de plastic ar economisi atâta energie cât să ţină un bec de 60W aprins timp de 6 ore.
84% din tot gunoiul menajer generat de o familie poate fi reciclat.
Pungile de plastic şi alte deşeuri din acest material, aruncate în ocean duc la moartea a 1,000,000 de fiinţe marine anual.
Cei 17 copaci salvaţi prin reciclarea unei tone de hârtie pot absorbi aproximativ 115 kg de dioxid de carbon din aer pe an.
Producerea unei tone de ziare necesita tăierea a 24 de copaci.
Se estimează că 4,5 trilioane de mucuri de ţigară ajung în natură în fiecare an. Fiecare dintre acestea dispar în 2 ani, însă conţin chimicale periculoase care afectează solul atunci când se descompun.
Procesul de reciclare a hârtiei generează cu 73% mai puţină poluare decât producerea hârtiei din materie primă.
Sticlele din plastic nu se biodegradeaza complet niciodată. Ele se descompun în granule care sunt mâncate de diverse vietăţi ca peşti, păsări sau viermi şi rămân în stomacul loc până când acestea mor.
Dacă o familie obişnuită ar recicla toate recipientele din sticla folosite timp de un an, energia economisită ar putea alimenta televizorul lor circa 100 de ore.
Un monitor PC lăsat aprins toată noaptea foloseşte energia electrică suficientă pentru a imprima cu laser 800 de pagini A4.
O singură doza de aluminiu reciclată, economiseşte destulă energie cât să asigure funcţionarea unui televizor pentru 3 ore.
70% din suprafaţa Pământului este acoperită cu apă, însă numai 0,036% este potabilă.
Hârtia are nevoie de aproximativ 5 ani pentru a se biodegrada, iar un produs secundar al acestui proces este metanul, un puternic gaz cu efect de seră, ce reţine în atmosferă de 21 de ori mai multă căldură decât dioxidul de carbon.
Dacă am înlocui jumătate din totalul becurilor obişnuite cu becuri cu consum redus de energie, am diminua dioxidul de carbon provenit din iluminat cu 42,4 milioane de tone pe an, adică 36%.
Dacă am deconecta computerele de acasă atunci când nu le folosim, am reduce impactul lor în materie de CO2 cu 8,3 milioane de tone pe an – sau 50%.
Dacă ne-am conduce maşinile cu 32 km mai puţin pe săptămână am putea reduce emisiile de CO2 ale acestora cu 107 milioane de tone pe an – o scădere de 9%.
Dacă am îmbunătăţi eficienta maşinilor cu 2 km pe litru de benzină, le-am reduce emisiile de CO2 cu 239 milioane de tone pe an – o scădere de 20%.
Restaurantul de la colţ de stradă ţi se pare a fi deja un lucru prea banal în vacanţă? Vrei ca atunci când iei masa să te afli într-un restaurant cât mai exotic şi însorit? Iată unde în lume poţi trăi nişte experienţe unice în restaurante excepţionale.
Labassin Waterfall Restaurant, Filipine
Un restaurant care permite turiştilor să savureze feluri de mâncare cu specific filipinez cu picioarele în apă şi cu zgomotul cascadei pe post de fundal.
Grotta Palazzesse, Italia
În Italia se afla un restaurant pe marginea unei faleze unde te vei putea delecta cu unele dintre cele mai luxoase preparate.
Alice în Wonderland, Tokyo, Japonia
Aici poţi lua masa în universul creat de Lewis Carroll. Cei care vin aici vor fi serviţi de ospătăriţe îmbrăcate ca şi Alice, decorul este compus din pălării şi cărţi de joc şi există chiar şi un labirint vegetal.
Ithaa Rangali, Maldive
Acest restaurant se află într-un dom de sticlă. De altfel, este singurul restaurant submarin din lume unde este posibil să savurezi feluri de mâncare excelente observând în acelaşi timp o faună acvatică foarte colorată.
Dinner în the Sky, Belgia
Ce zici de o cină luată la 50 de metri deasupra oraşului Bruxelles? O experienţă mai mult decât inedită.
Chacaltaya Resort, Bolivia
Este cel mai înalt restaurant din lume aflat la 5395 metri altitudine. Bine ar fi să nu ai rău de înălţime.
Alcatraz, Japonia
În acest restaurant clienţii iau masa în celule şi beau cocktailuri din seringi iar ospătarii poartă uniforme de paznici.
Treepod Dining, Thailanda
Clienţii iau masa aici cocoţaţi la înălţime în capsule confortabile din bambus iar ospătarii se plimba cu tiroliana printre « mese ».
Muru, Finlanda
Un restaurant aflat la 80 de metri în pământ, într-o mină de calcar, unde ambianta romantică se îmbină de minune cu cele mai bune feluri de mâncare.
Eternitya, Ucraina
Un restaurant aflat într-un sicriu uriaş, lung de 65 de metri. În mijlocul unui decor creat cu ce altceva decât coroane mortuare, se pot degusta feluri de mâncare cu nume originale precum “Ne vom reîntâlni în paradis”.
Modern Toilets, Taiwan
Un restaurant de tip fast food unde se face elogiul toaletelor. Scaunele sunt înlocuite cu WC-uri, deşertul arată ca nişte excremente şi băutura se serveşte într-un pisoar în miniatură.
Cercetătorii au făcut o descoperire surprinzătoare legată de vinul roşu. Pe lângă mai multe beneficii pe care le are acesta, el poate contribui esenţial la vindecarea unei boli foarte grave.
Consumat în cantități moderate (două pahare pe zi/bărbații și un pahar pe zi/femeile), vinul, în special cel roșu sec, are efecte benefice asupra inimii și vaselor de sânge. Ultimele studii au arătat că ar contribui la creșterea speranței de viață și la prevenirea unor forme de cancer.
Vinul roşu s-ar putea dovedi un element-cheie în lupta contra cancerului de prostată, graţie unui compus care face ca tumorile să devină mai sensibile în faţa radioterapiei. Resveratrolul, un compus existent în coaja strugurilor şi în vinul roşu, prezintă mai multe beneficii pentru sănătatea omului, dovedindu-se un aliat al sănătăţii cardiace şi în ceea ce priveşte prevenirea accidentelor vasculare cerebrale, informează dailymail.co.uk. Cercetătorii de la Universitatea Missouri din Statele Unite au descoperit că acest compus face ca tumorile să devină mai sensibile – şi deci mai uşor de distrus – în faţa radioterapiei.
Protejarea inimii
Inima este principalul beneficiar al consumului moderat de vin roșu. Efectul asupra aparatului cardiovascular se datorează pe de o parte vasodilatației coronariene, care reduce riscul de cardiopatii și accidente vasculare, dar și a cantității de vitamina C din compoziție, cu rol antioxidant. „Deși nu este dovedit 100%, vinul roșu are efect de dizolvare a grăsimilor nocive din sânge și contribuie la procesul de aterogeneză, implicat în infarct miocardic, accident vascular etc. Băut în exces, are efect contrar, de depunere a grăsimilor, în special a trigliceridelor”, potrivit medicului nutriționist și diabetolog Eduard Adamescu.
Speranța de viață poate creşte
Resveratrolul, considerat un puternic antioxidant cunoscut până acum (de 50 de ori mai puternic decât vitamina E și de 20 de ori mai puternic decât vitamina C), este dovedit a fi și un protector eficient împotriva demenței. „Antioxidanții din vinul roșu ar explica de ce speranța de viață a francezilor e mai mare: au o alimentație mai ușoară și cosumă vin în cantități mici”, adaugă nutriționistul. Noile cercetări arată că vinul roșu conține melotonină, o substanță care ajută la reglarea ceasului biologic și la combaterea insomniilor. Un efect mai puțin cunoscut, care se datorează tot cantității mari de polifenoli, este cel de protecție a gingiilor, prin reducerea inflamației, și implicit de prevenire a căderii dinților.
Cele mai urmărite femei în social media sunt cântăreţele, starurile TV, modelele, actriţele şi iubitele unor celebrităţi, în timp ce cei mai urmăriţi bărbaţi pe reţelele de socializare sunt vedete ale lumii sportive, dar şi politicieni şi oameni de ştiinţă, potrivit unui studiu citat de Daily Mail.
Studiul a fost realizat de Starcount, o companie care măsoară preferinţe şi tendinţe la nivel global de pe 12 dintre cele mai mari platforme de socializare, şi de The Female Lead, o organizaţie non-profit dedicată promovării femeilor care influenţează lumea prin poveştile lor de viaţă.
Rezultatele studiului arată diferenţe mari în modul în care sunt percepute modelele masculine şi feminine ale societăţii
Astfel, 92% dintre cele 200 cele mai urmărite femei pe platforme de socializare precum Twitter, Facebook şi Pinterest aparţin celor cinci categorii menţionate mai sus. De asemenea, 86% dintre persoanele care urmăresc activitatea acestor femei sunt de sex feminin, cu vârsta maximă de 20 de ani.
Prin comparaţie, topul celor mai populari bărbaţi pe reţelele de socializare este mult mai variat din punct de vedere profesional, incluzând actori de comedie, producători muzicali, oameni de afaceri, politicieni, personalităţi religioase, staruri ale lumii sportive, lideri ai lumii, oameni de ştiinţă şi regizori.
Studiul mai arată că tipul de conţinut căutat de femei pe social media depinde semnificativ de vârsta acestora. Experţii spun că rezultatele arată că gusturile femeilor se schimbă odată cu vârsta, 34 de ani fiind vârsta la care doamnele încep să urmărească modele feminine mai diverse şi mai profunde, potrivit descopera.ro.
Te-ai întrebat vreodată când şi cum a început istoria modei? Când au avut loc primele defilări de modă, de ce îmbrăcămintea creată de designeri este atât de căutată şi atât de scumpă? Sau de ce Parisul, Milano, Londra şi New York sunt epicentrele modei, în loc de, să zicem Madrid sau Kobe? Ceea ce dicţionarul defineşte drept croitorie de lux este, de fapt, moda cu reguli, exclusivistă. Originară din Paris (bineînţeles), haute couture s-a născut din mâinile şi talentul lui Rose Bertin, croitoreasa reginei Maria Antoaneta. Înainte de Revoluţia Franceză, totul la Versailles era supradimensionat – crinoline, peruci, bijuterii şi, în ultimă instanţă, extravaganţa.
Ce este haute couture? Ad literam, este moda la cel mai înalt nivel. Tot ce ţine de o operă haute couture este superiorul absolut: croitorul/designerul, clientul, calitatea materialelor, timpul acordat, originalitatea, unicitatea.
Ce nu ştiaţi
Haute-Couture şi „couture création” sunt termeni protejaţi de lege (la fel ca „cognac” şi „champagne”) şi nu pot fi folosiţi fără acordul scris al Fédération Francaise de la Couture, du Prêt-à-porter des Couturiers et des Créateurs de Mode. Haute-couture se foloseşte pentru a denumi creaţiile produse la Paris şi imitate în celelalte capitale ale modei: Londra, Milano, New York.
Pentru a putea folosi termenul de haute-couture, casele de modă din Franţa trebuie să respecte nişte criterii bine stabilite (număr de angajaţi, prezentarea la Paris a două colecţii pe an, formate din minimum 50 de ţinute de zi şi de seară, producţia să fie în atelierele proprii etc.).
Termenul poate fi folosit pentru a indica fie case de modă sau creatori de modă, care au primit acordul FFC, fie colecţiile de modă în sine.
Săptămânile modei au loc de 2 ori pe an la Paris, Londra, Milano, New York şi Los Angeles, unde se prezintă atât colecţiile pentru femei cât şi cele pentru bărbaţi. Mai există săptămâni dedicate modei la Sao Paolo şi Tokyo.
Creatorii de modă îşi prezintă creaţiile doar în unul dintre aceste oraşe, care nu trebuie să fie neparat şi cel al ţării lor de baştină. Designeri americani precum Rick Owens participă la show-ul din Paris, la fel ca şi britanicii Stella McCartney şi Alexander McQueen.
Milano, centrul comercial al modei
Fiecare oraş al modei are o altă conotaţie. Milano este centrul comercial al modei. Pariş este sediul originalităţii şi inovaţiei. Designerii care prezintă la Londra sunt deseori mai puţin cunoscuţi dar mai extravaganţi. New York-ul este recunoscut mai mult pentru creaţiile sport decât cele elegante. Importanţa relativă a unei săptămâni dedicate modei este dictată atât de oraşul în care prezintă cei mai buni designeri ai momentului, dar şi cei mai mari retaileri şi membri ai presei din audienţă.
A existat cu adevărat o „poliţie a modei”? Astăzi termenul are o conotaţie ironică care descrie o persoană care critică modul în care se îmbracă ceilalţi. Cu toate acestea, termenul a apărut către sfârşitul Evului Mediu, după ce „legile somptuozităţii” (legi care restricţionau sau reglau extravagantele în materie de vestimentaţie, conform unor principii religioase şi morale ale vremii) au fost aprobate de nobilime pentru a se asigura că anumite ţesături şi stiluri sunt rezervate celor care aveau ” dreptul să le poarte „. Poliţia modei patrula străzile, amendând sau arestând pe cei ce încălcau codul vestimentar.